Verificarea tahografului: cine o face și ce se sigilează

Tahograful înregistrează perioadele de conducere și de odihnă ale conducătorului auto. Pentru că înregistrările lui ajung în fața unui inspector la control, aparatul și montajul lui sunt protejate prin sigilii, iar intervenția asupra lor este strict reglementată. Nu este un aparat de bord obișnuit: este un instrument de măsură, tratat ca atare.

La ce interval se verifică

Verificarea periodică se face cel puțin o dată la doi ani. Termenul curge de la ultima verificare, nu de la data înmatriculării, iar data următoarei verificări este trecută pe plăcuța de instalare din vehicul.

Intervalul de doi ani este limita de sus, nu singurul motiv de a intra în atelier. Tahograful trebuie reverificat și recalibrat ori de câte ori se schimbă ceva ce afectează măsurătoarea:

• Se schimbă dimensiunea anvelopelor, chiar și cu o singură treaptă.
• Se schimbă numărul de înmatriculare al vehiculului.
• Se intervine asupra cutiei de viteze, a senzorului de mișcare sau a cablajului dintre ele.
• Ora din aparat se abate de la ora reală cu mai mult de 20 de minute.
• Un sigiliu este rupt, lipsă sau deteriorat.

Ultimele două sunt cele pe care șoferii le ignoră cel mai des, pentru că mașina merge la fel de bine cu ele. La control nu contează cum merge mașina.

Cine poate interveni

Doar atelierele autorizate RAR pentru activitatea de tahograf și limitator de viteză. Un service obișnuit, oricât de bine dotat, nu are voie să atingă aparatul, iar dacă îl atinge, sigiliul aplicat nu are nicio valoare la control.

Fiecare atelier are un cod de sigiliu propriu, înregistrat, care apare imprimat pe sigiliile pe care le aplică. Codul este public și poate fi verificat în registru — este singurul mod prin care un inspector, sau tu, poate afla cine a umblat ultima dată la aparat.

Tehnicianul lucrează cu o cartelă de atelier. Este una dintre cele patru cartele din sistem: cartela conducătorului auto, cartela companiei, cartela de atelier și cartela de control. Fără cartela de atelier introdusă, aparatul nu permite calibrarea.

Coeficienții w, k și l

Aici se decide dacă tahograful spune adevărul. Trei mărimi sunt măsurate și înscrise în aparat la fiecare calibrare:

1. Coeficientul w — câte impulsuri produce vehiculul pe kilometru parcurs. Se măsoară efectiv, pe pistă sau pe stand, nu se preia din documente.
2. Constanta k — câte impulsuri pe kilometru se așteaptă aparatul să primească. După calibrare, k este pus egal cu w.
3. Circumferința efectivă a anvelopelor, notată l, măsurată la roțile motoare.

De aceea o schimbare de anvelope contează. Anvelope mai mici înseamnă mai multe rotații pe kilometru, deci un w diferit, deci un tahograf care raportează o distanță și o viteză care nu sunt cele reale. Diferența pare mică pe hârtie și devine mare după opt ore de condus.

Ce se verifică efectiv

• Corespondența dintre caracteristicile vehiculului și parametrii înregistrați în aparat.
• Integritatea tuturor sigiliilor existente și potrivirea lor cu ultima intervenție declarată.
• Funcționarea senzorului de mișcare din cutia de viteze și a legăturii criptate dintre el și unitatea de vehicul.
• Precizia orei interne, care se raportează la ora UTC, nu la ora locală.
• Înregistrarea corectă a vitezei și a distanței, comparativ cu etalonul atelierului.
• Limitatorul de viteză, unde este obligatoriu.
• Imprimanta și hârtia, pentru că la control ți se poate cere o listare pe loc.

Sigiliile și plăcuța de instalare

Se sigilează punctele prin care s-ar putea falsifica semnalul: senzorul de mișcare la cutia de viteze, îmbinările cablului dintre senzor și aparat, carcasa unității de vehicul și, unde există, adaptorul.

Plăcuța de instalare se montează vizibil în vehicul și conține datele calibrării: coeficienții, numărul de identificare al atelierului, seria șasiului și data verificării. Este primul lucru la care se uită un inspector, înaintea aparatului în sine. Dacă plăcuța lipsește sau este ilizibilă, situația se tratează ca și cum verificarea nu ar fi fost făcută.

Dacă sigiliul este rupt

Un sigiliu rupt sau lipsă trebuie remediat într-un atelier autorizat, cât mai repede. Nu există o variantă în care aștepți până la următoarea revizie.

Circulația cu sigilii deteriorate atrage sancțiuni și poate fi tratată ca intervenție neautorizată asupra aparatului, ceea ce este considerabil mai grav decât o simplă defecțiune: acolo se discută despre suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului și despre răspunderea operatorului de transport, nu despre o amendă.

Dacă sigiliul s-a rupt dintr-o cauză legitimă — o reparație la cutia de viteze, de exemplu — atelierul care a făcut reparația ar trebui să îți spună din start că vehiculul trebuie dus la un atelier TLV după. Mulți nu o spun.

Descărcarea datelor este o obligație separată

Verificarea la doi ani nu te scutește de descărcarea periodică a datelor, care este responsabilitatea operatorului de transport. Datele de pe cartela conducătorului auto se descarcă la cel mult 28 de zile, iar cele din unitatea de vehicul la cel mult 90 de zile. Se arhivează și se păstrează, pentru că la un control se pot cere retroactiv.

Sunt două lucruri diferite, cu două termene diferite, iar firmele mici le confundă des: un tahograf verificat la zi și date nedescărcate de opt luni este tot o neconformitate.

Pe pagina fiecărui atelier din acest registru este trecută autorizația pentru tahograf și limitator de viteză, cu termenul ei de valabilitate, exact cum apare în registrul RAR. Sună înainte și întreabă dacă lucrează pe tipul tău de aparat: nu toate atelierele acoperă și tahografele inteligente de generația a doua.